PVC vs PET vs policarbonat: trei comparații unde PVC pierde

PVC-ul este răspunsul corect mai des decât orice alt material din această gamă. Nu este răspunsul corect de fiecare dată.

Majoritatea articolelor din această gamă susțin că PVC-ul este răspunsul corect. Acesta face invers, în trei locuri specifice, cu numere.

Motivul nu este modestia. Este că un furnizor care își recomandă doar propriul material nu dă sfaturi, iar cumpărătorii știu asta. Există aplicații în care PVC-ul este pur și simplu substratul greșit, în care nicio selecție de calitate nu îl va salva și în care a spune atât de devreme îi scutește pe toată lumea de un an de ceartă despre un produs care nu avea să funcționeze niciodată.

Trei dintre aceste aplicații sunt acoperite aici. Toate trei decurg din ceea ce este de fapt PVC, care este prezentat în ghidul nostruce este de fapt într-o foaie de PVC. Niciuna dintre ele nu poate fi îndepărtată.

PVC-ul ajunge în majoritatea conversațiilor de achiziții ca răspuns asumat. Este ieftin, este disponibil, se mașină bine și rezistă în aer liber. Toate aceste lucruri sunt adevărate și de aceea domină produsele de construcție.

Problema cu un implicit este că nu mai este examinat. Un material este selectat pentru că a fost selectat ultima dată, iar întrebarea dacă este cea mai potrivită nu este niciodată pusă cu adevărat. Când un proiect merge prost, eșecul este de obicei atribuit furnizorului sau lotului, atunci când problema reală a fost că era necesar un alt polimer de la început.

Cei doi concurenți sunt PET și policarbonat. Nici unul nu este exotic. Ambele sunt materiale de bază, ambele sunt disponibile pe scară largă și ambele bat PVC-ul decisiv în aplicații specifice. Compararea cu acestea este mai utilă decât compararea cu acril sau ACM, deoarece acestea sunt cele două materiale pe care cumpărătorul este cel mai probabil să i se ofere.

Aceasta este comparația pe care PVC-ul o pierde cel mai decisiv și, de asemenea, este cea mai des descrisă greșit.

Încadrarea obișnuită este că PVC-ul este greu de reciclat. Este adevărat, dar ratează ideea. PET-ul are o buclă de reciclare închisă autentică, cu materialul din sticlele colectate revenind în sticle noi. PVC nu are un echivalent la scară, iar ratele sale de recuperare sunt scăzute. Dar problema mai accentuată nu este recuperarea proprie a PVC-ului. Este ceea ce PVC face celorlalți.

PET-ul este procesat la temperaturi suficient de ridicate pentru a degrada PVC-ul. Când contaminarea cu PVC este prezentă într-un flux de reciclare a PET, acesta se descompune și eliberează clorură de hidrogen, care atacă PET-ul însuși, își schimbă proprietățile și corodează echipamentul de procesare. Consecința este că reciclatorii tratează PVC-ul ca un contaminant care trebuie detectat și respins, mai degrabă decât un material care trebuie recuperat, iar fracția tolerabilă este foarte mică.

Reciclarea proprie a PVC-ului nu este zero. Profilele ferestrelor și conductele sunt recuperate în scheme stabilite pe mai multe piețe, deoarece acestea sunt fluxuri mari, uniforme, identificabile. Ceea ce nu există este o cale comparabilă pentru PVC-ul amestecat sau contaminat, iar sistemele de stabilizatori vechi din material mai vechi o complică și mai mult. Întrebarea stabilizatorului și de ce variază în funcție de piață este tratată în articolul nostru despresisteme de stabilizare cu plumb și calciu-zinc.

O durată de viață lungă întârzie problema reciclării. Nu răspunde și din ce în ce mai mult întrebarea este pusă la specificație, mai degrabă decât la dispoziție.

Motivul este clorul, iar aceasta este piesa care nu poate fi îndepărtată. Clorul este aproximativ jumătate din greutatea PVC. Este prezent în fiecare clasă, la fiecare punct de preț, de la fiecare furnizor. Nicio modificare a formulării nu îl îndepărtează, ceea ce înseamnă că niciun grad de PVC nu este lipsit de riscul de contaminare descris mai sus.

Asta face ca aceasta să fie mai degrabă o pierdere structurală decât una de performanță. În cazul în care un proiect are ținte de conținut reciclat, obligații extinse de responsabilitate a producătorului sau un lanț de aprovizionare care rulează deja un flux de recuperare a PET sau poliolefine, PVC este materialul greșit și nu există o versiune a acestuia care să devină cea potrivită. Întrebarea mai largă a ceea ce înseamnă de fapt afirmațiile de reciclabilitate despre materialul PVC este acoperită în articolul nostru despredacă materialul de construcție din PVC este reciclabil, iar metodele de teren pentru verificarea conținutului reciclat dintr-o fișă livrată sunt prezentate în ghidul nostru pentrucontinut reciclat in folie PVC.

Policarbonatul este materialul pe care trebuie să-l bată pe duritate, iar în majoritatea comparațiilor nu este aproape.

Cifrele de impact publicate pentru PVC rigid nemodificat se situează la zeci de jouli pe metru. Policarbonatul se află la câteva sute până la aproximativ nouă sute, în funcție de grad și condițiile de testare. Acesta este aproximativ un ordin de mărime și este un decalaj suficient de mare încât să supraviețuiască oricărei diferențe rezonabile în metoda de testare.

Rândul de-temperatură scăzută merită să insistăm. PVC-modificat la impact își menține bine duritatea până când atinge o temperatură de tranziție stabilită de sistemul modificator și apoi o pierde brusc. Acest comportament și de ce eșecurile par bruște, sunt acoperite în articolul nostru desprefragilitate-pe vreme rece în folie de PVC. Policarbonatul nu are aceeași stâncă. Se menține dur cu mult sub temperaturile în care PVC-ul devine sticlos și predispus la spargere.

Temperatura spune o poveste similară. PVC rigid se deviază sub sarcină undeva în regiunea de șaptezeci de grade. Policarbonatul reușește aproximativ dublu. Pentru orice trebuie să-și păstreze forma în condiții calde sau să aibă un impact când este cald, alegerea nu este aproape.

Acolo unde o componentă trebuie să absoarbă impactul sau să-și mențină forma sub căldură, alegerea materialului este decisă înainte de orice discuție despre cost.

Policarbonatul nu este lipsit de puncte slabe și contează în munca în aer liber. Îngălbenește sub expunerea la ultraviolete, cu excepția cazului în care poartă un strat protector și este atacat de alcalii, ceea ce îl exclude în mai multe medii chimice în care PVC-ul este confortabil. De asemenea, se zgârie mai ușor decât sugerează prețul. Aceste avertismente nu schimbă impactul și concluzia temperaturii, dar explică de ce policarbonatul nu este pur și simplu un material mai bun de înlocuit peste tot.

Nu, nu în grosimile în care sunt fabricate produsele de construcție.

Acest răspuns surprinde oamenii, deoarece folie subțire din PVC este cu adevărat transparentă și este folosită în ambalaje. Confuzia vine din asumarea că proprietatea se scalează. Nu. Claritatea într-un polimer depinde de cât de uniform trece lumina prin el și orice din material care diferă ca indice de refracție de matricea înconjurătoare va împrăștia acea lumină.

Un produs de construcție din PVC are nevoie de stabilizatori pentru prelucrarea termică, modificatori de impact pentru duritate, lubrifianți pentru extrudare și, de obicei, pigment pentru aspect. Fiecare dintre acestea este o fază separată dispersată prin polimer și fiecare împrăștie lumină. Într-o peliculă subțire există relativ puține evenimente de împrăștiere de-a lungul căii luminii. Într-o placă de câțiva milimetri sunt multe, iar efectul cumulat este opacitatea.

Opacitatea la grosime nu este o limitare a calității de fabricație. Este consecința pachetului de aditivi de care produsul are nevoie pentru a funcționa în aer liber.

Testul practic este simplu. Dacă aplicarea trebuie să fie văzută, PVC este substratul greșit și decizia este între celelalte două. Dacă trebuie doar să arate curat și consistent, PVC-ul face acest lucru perfect la o fracțiune din cost.

Pierderile apar rareori pe rând. Aplicațiile în care PVC-ul este cu adevărat răspunsul greșit sunt de obicei cele în care două sau trei dintre aceste cerințe apar împreună.

Aplicațiile în care PVC-ul este răspunsul corect sunt, de obicei, cele în care durabilitatea, rezistența chimică sau costul sunt constrângerile obligatorii, mai degrabă decât aspectul sau recuperarea.

După ce am admis trei comparații, merită să fie la fel de clar și despre cealaltă parte, deoarece niciuna dintre cele trei alternative nu reprezintă o îmbunătățire generală.

Performanța Flame este cealaltă victorie clară și merită explicată mai degrabă decât pur și simplu afirmată. PVC-ul se stinge în mod inerent-din cauza conținutului de clor. Acest lucru este neobișnuit în rândul polimerilor de bază și este motivul pentru care PVC-ul deține o poziție în aplicațiile cu cerințe de incendiu care altfel ar merge la o poliolefină. Piesa noastră pesemnează comparații de substratacoperă acolo unde acest lucru contează față de alte materiale de tablă.

Acest singur fapt este cel mai sincer rezumat al materialului disponibil. Avantajele PVC și răspunderea sa principală provin de la același atom, motiv pentru care cele trei pierderi din acest articol nu pot fi eliminate în timp ce câștigurile sunt păstrate. Un furnizor care susține contrariul fie descrie un polimer diferit, fie nu a gândit bine.

Metoda practică este identificarea constrângerii obligatorii înainte de a se discuta orice altceva.

Fiecare aplicație are o cerință care, dacă nu este îndeplinită, face ca produsul să nu aibă valoare. Orice altceva este o preferință. Determinați care este, iar întrebarea materială își răspunde adesea singură, fără a fi nevoie să comparați tabele.

Acolo unde niciunul dintre cele patru nu se aplică, PVC-ul este de obicei răspunsul corect și economic, iar restul acestei serii există pentru a ajuta la specificarea corectă. Distincția care contează este între un material care nu este potrivit pentru o anumită aplicație și un material care este o alegere proastă în general. PVC nu este al doilea. Ocazional este primul și a ști când este mai util decât a fi sigur că nu este niciodată.

Majoritatea aplicațiilor din această gamă sunt decise în funcție de cost, durabilitate și rezistență chimică. În acelea, PVC-ul nu pierde în fața nimic.

Motivul pentru a scrie acest lucru este că situația inversă este obișnuită și costisitoare. Un cumpărător alege PET-ul sau policarbonatul crezând că este o actualizare generală, apoi descoperă că materialul îngălbenește în aer liber sau se fisurează într-un mediu alcalin sau costă de patru ori mai mult decât necesita munca. Fiecare polimer este cel mai bun răspuns la o întrebare diferită și singura greșeală reală disponibilă este să răspunzi intenționat la cea greșită.