O lucrare de caz nu este un singur material. Este un ansamblu de mai mulți, iar performanța este stabilită de cel mai slab.

Când o bancă de laborator sau o unitate de cabinet de spital începe să eșueze, investigația se deschide de obicei cu panoul. În cele mai multe cazuri, panoul este ultima componentă care a mers prost.

Fața este încă intactă, încă curățabilă, încă funcțională. Ceea ce s-a întâmplat de fapt este că o bandă de margine s-a ridicat, un material de etanșare s-a întărit și a deschis un gol, o linie adezivă s-a înmuiat sau o balama s-a prins deoarece dezinfectantul folosit în fiecare zi este o soluție de clorură.

Motivul pentru care acest lucru este atât de constant diagnosticat greșit este că mobilierul este specificat ca un produs, mai degrabă decât ca un ansamblu. Panoul primește o fișă de date, un tabel de rezistență chimică și un certificat de conformitate. Sigiliile, adezivii și feroneria primesc o linie în lista de materiale. Doar unul dintre aceste documente este comparat cu regimul de curățare. Chimia care decide dacă o placă de spumă se potrivește cu această aplicație este în ghidul nostruce este de fapt într-o foaie de PVC.

Luați în considerare ce conține de fapt o unitate de bază tipică.

Există un material de panou, iar dacă panoul se întâmplă să fie o placă de spumă PVC, atunci fața este cu adevărat rezistentă la majoritatea a ceea ce va folosi un spital sau un laborator pe el. Există o margine, care poate purta o bandă, un profil prelucrat sau o sudură. Există un adeziv care ține acea bandă. Există un material de etanșare acolo unde unitatea se întâlnește cu un perete sau o chiuvetă. Există balamale, ghidaje pentru sertare, știfturi pentru rafturi, șuruburi și eventual inserții filetate. Poate exista un laminat decorativ, caz in care sub acesta exista un substrat si un alt adeziv intre cele doua.

Fiecare dintre aceste componente este un material diferit cu o rezistență chimică diferită. Sunt în contact unul cu altul. Și fiecare dintre ele este expus la același dezinfectant în același program ca panoul care a fost testat.

Acest lucru contează din punct de vedere comercial, deoarece defecțiunea este atribuită materialului. Un cumpărător ale cărui margini dulapului s-au umflat după doi ani ajunge la concluzia că placa de spumă a fost o alegere proastă, când problema reală a fost că marginea era bandată cu un adeziv pe care ștergetul zilnic îl dizolva. Același panou, sudat în loc de bandat, ar fi fost bine. Specificația a fost greșită, nu materialul.

Un protocol de curățare a spitalului este scris pentru a ucide organismele într-un timp de contact. Acesta este criteriul principal și nu este negociabil.

Eficacitatea este pe primul loc. Urmează spectrul de activitate, timpul de contact și siguranța personalului. Compatibilitatea materialului, acolo unde apare, este de obicei o notă secundară adăugată după ce agentul a fost selectat. Aceasta este ordinea corectă a priorităților pentru controlul infecțiilor și înseamnă că mobilierul trebuie să găzduiască dezinfectantul și nu invers.

Dezinfectantul nu rămâne pe față. Se îndreaptă spre îmbinări, se așează în adâncituri și este atras prin acțiune capilară în fiecare gol pe care îl are ansamblul.

Punctul practic este ca regimul de curatare sa fie stabilit inainte de specificarea mobilierului, nu dupa. Este mult mai ușor să alegeți un material de etanșare și o calitate compatibilă în faza de proiectare decât să schimbați un protocol de control al infecțiilor spitalicești, deoarece balamalele se corodează.

Fiecare defecțiune din această clasă de mobilier are loc la granița dintre două materiale. Există patru dintre ele și fiecare are un mod de eșec previzibil.

Există un model care trece prin toate patru. În fiecare caz, panoul este componenta cea mai rezistentă chimic prezentă, iar lucrul care eșuează este ceva așezat între panouri sau între un panou și un fiting. Aceste materiale intermediare sunt rareori testate în raport cu regimul de curățare, deoarece aparțin unei alte secțiuni a caietului de sarcini.

Calitatea detaliilor decide durata de viață. Un ansamblu bine-detaliat într-un material modest depășește un panou premium cu îmbinări neglijente.

Miezul expus este preocuparea specifică cu un panou spumat și merită menționat clar. Prelucrarea unei plăci de spumă deschide interiorul său celular, care este un material diferit de suprafața densă care a fost calificată. Motivul structural este acoperit în ghidul nostrupiele și miez din spumă PVC. Orice tratament de margine care lasă miezul expus într-un mediu umed, dezinfectat în mod regulat, a lăsat cea mai slabă parte a panoului neprotejată în punctul cel mai vulnerabil al ansamblului.

Aceasta este secțiunea care explică cele mai multe eșecuri premature în activitatea de spitalizare și aproape niciodată nu este discutată în etapa de specificare.

Dezinfectanții pe bază de-clor sunt soluții de clorură. Clorura este unul dintre cei mai eficienți acceleratori ai coroziunii localizate în oțel inoxidabil, iar modul de defecțiune pe care îl produce este mai degrabă pitting decât ruginirea uniformă. O balama cu sâmburi nu pare în mod evident corodata de la distanță. Arată bine până când se blochează sau până când pittingul ajunge la punctul în care calea de încărcare eșuează.

Consecința comercială este simplă. Un dulap cu un panou scump, specificat corect și hardware de uz general-se va defecta în hardware, de obicei în doi până la patru ani într-o zonă de curățare de-înaltă frecvență. Panoul va fi în continuare în stare bună, ceea ce face eșecul mai greu de explicat decât mai ușor.

Hardware-ul este cea mai ieftină linie din asamblare și cea mai probabil să își încheie durata de viață. Specificarea acestuia împotriva regimului de curățare costă foarte puțin.

Remedierea este simplă și costă o sumă mică. În cazul în care sunt utilizați agenți de eliberare a clor-, specificați calitatea de inoxidabil-molibden pentru toate feroneria expusă și evitați componentele din aluminiu în pozițiile expuse-de curățare. Această singură decizie are mai mult efect asupra duratei de viață realiste a unui dulap decât o face modernizarea panoului.

Dintre toate deciziile disponibile în construcția de mobilier, metoda de îmbinare are cel mai mare efect asupra duratei de viață a unității într-un mediu dezinfectat.

O îmbinare lipită conține trei materiale: cele două panouri și adezivul dintre ele. Adezivul este un polimer diferit de panou. Are propria rezistență chimică, care poate fi mai bună sau mai proastă, și este de obicei cel mai subțire strat din ansamblu și cel mai expus la linia de îmbinare. Chiar și acolo unde adezivul este rezistent nominal, acesta este componenta a cărei durabilitate este cel mai puțin cunoscută.

O îmbinare sudata conține un material. PVC-ul poate fi îmbinat prin sudare cu aer cald, iar îmbinarea rezultată este PVC pe ambele părți ale liniei de sudură, fără un al treilea polimer între ele. Nu există adeziv care să fie atacat, nicio linie de adeziv care să cedeze și nicio diferență între cele două părți ale îmbinării.

Comparația cu lucrările de caz convenționale merită explicită. O carcasă din plăci aglomerate cu o bandă de margine conține patru materiale: placa, adezivul, banda și finisajul benzii. Placa în sine se umflă la contactul cu apa și nu își revine. Fiecare dintre aceste interfețe este un potențial punct de defecțiune, iar procesul de defecțiune începe la marginea unde banda se întâlnește cu placa.

O îmbinare monolitică înlătură o întreagă categorie de defecțiuni din ansamblu. Este cea mai eficientă măsură disponibilă.

Avertismentul este că sudarea necesită echipamente și operatori instruiți și nu orice producător are ambele. O carcasă din PVC sudată este un proces de fabricație diferit de o carcasă cu panouri cu bandă, iar costul reflectă acest lucru. Dacă merită depinde în întregime de cât de agresiv va fi regimul de curățare, ceea ce readuce discuția de unde a început.

Scopul specificației aici nu este de a selecta un panou. Este pentru a vă asigura că fiecare material din ansamblu a fost luat în considerare împotriva aceluiași set de substanțe chimice.

Testul de ciclism merită accent, deoarece este singurul element de pe acea listă care schimbă rezultatul. Un cupon de panou scufundat în dezinfectant vă spune despre panou, despre care se știa deja a fi cea mai puternică componentă. Un ansamblu de probă șters de câteva sute de ori cu agenți reali, apoi inspectat la îmbinări și feronerie, identifică defecțiunea înainte de a fi livrat.

Ansamblul finit este unitatea care trebuie să supraviețuiască regimului de curățare. Panourile, materialele de etanșare și feroneria sunt componente ale acestuia.

În cazul în care suprafața în sine are o mențiune de igienă, mai degrabă decât una de compatibilitate chimică, baza acestei afirmații este o întrebare separată. Piesa noastră peplacă antibacteriană de vinil pentru medii medicaleacoperă pe ce se bazează de fapt aceste afirmații, care este un subiect diferit de supraviețuirea supraviețuirii curățării.

După ce a susținut că placa de spumă este de obicei acuzată pe nedrept pentru defecțiunile cauzate de îmbinări și feronerie, merită să fie la fel de clar unde nu îi aparține cu adevărat.

Suprafețele de lucru de laborator care suportă expunere chimică puternică sunt cel mai clar caz. Contactul cu reactivi concentrați, scurgeri de solvenți și aparate fierbinți este o cerință diferită de dezinfecția de rutină, iar materialele utilizate în mod tradițional pentru acele suprafețe au fost selectate pentru aceasta pe o perioadă lungă de timp. O placă de spumă nu înlocuiește un blat de lucru rezistent la substanțe chimice-facut în scop-.

Acolo unde materialul se potrivește, ghidul mai amplu de aplicare pentru lucrul de caz este acoperit în piesele noastre despreconfectionare de dulapuri cu placi din spuma PVCși mai departepanouri dulap impermeabile pentru zone umede. Selectarea densității pentru lucrările de mobilier este guvernată de aceeași logică ca oriunde altundeva, care este stabilită în articolul nostru despre motivul pentru caredensitatea nu este putere.

Materialul este cu adevărat potrivit pentru o mare parte a lucrărilor de caz din spitale și laborator. Defecțiunile care i se atribuie sunt, în marea majoritate a cazurilor, defecțiuni de proiectare a ansamblului: un adeziv care nu a fost niciodată evaluat, un etanșant ales din stoc, o balama specificată pe preț. Remedierea acestor costuri foarte puțin și schimbă totul.