Garduri din PVC pentru izolarea animalelor: ce se întâmplă de fapt când animalele testează perimetrul

Un gard conceput pentru reținerea animalelor răspunde la un set foarte diferit de întrebări decât un gard conceput pentru demarcarea proprietății. Gardul de demarcație trebuie să stea drept și să comunice o limită. Gardul de izolare trebuie să reziste unui animal de 500 de kilograme care își sprijină toată greutatea de șina de sus, deoarece a văzut iarbă mai verde pe cealaltă parte. Pierdeți această distincție, iar gardul care arăta perfect adecvat pe factură devine o răspundere prima dată când animalele sunt în panică în timpul unei furtuni.

Comparația care contează nu este PVC versus lemn versus sârmă pe o foaie de specificații cu coloane pentru rezistența la tracțiune și costul pe picior liniar. Comparația care contează este ceea ce se întâmplă atunci când fiecare material este supus unor moduri de defectare specifice pe care le generează animalele. Aplecat. Frecare. mestecat. Săpat. Alpinism. Și impactul brusc, de-energie ridicată, al unui animal speriat, care cântărește mai mult decât camionul care a livrat materialele pentru gard.Sisteme personalizate de garduri din PVC construite pentru încărcarea animalelor-gradabordați aceste moduri de defecțiune în mod diferit față de materialele tradiționale, iar diferența merită înțeleasă înainte de săparea primei gauri de stâlp.

I. Defectul de design pe care îl împărtășesc majoritatea gardurilor pentru animale

Problema fundamentală cu multe garduri pentru animale nu este materialul. Se presupune că traseul critic de sarcină este presiunea orizontală distribuită uniform de-a lungul șinei. În practică, un animal care vrea să ajungă de cealaltă parte concentrează forța într-un singur punct. Un cal își sprijină pieptul de șina de sus la mijlocul dintre doi stâlpi, creând un moment de încovoiere care este de câteva ori mai mare decât calculul de sarcină distribuită-pentru care a fost proiectat gardul. O capră stă cu copitele din față pe șina din mijloc, aplicând simultan atât o sarcină verticală în jos, cât și o împingere orizontală spre exterior. O vaca își freacă gâtul de un stâlp, eliberându-l de sol pe parcursul săptămânilor de mișcări repetitive pe care nici un test de încărcare statică nu le simulează vreodată.

Gardurile din lemn suportă sarcini concentrate prin flexibilitatea naturală a lemnului. O șină de lemn se va înclina vizibil înainte de a se rupe, oferind proprietarului un semn de avertizare. Dar aceeași flexibilitate este și vulnerabilitatea-pe termen lung a lemnului. Îndoirea repetată deschide micro-fisuri care admit umiditate. Umiditatea accelerează putrezirea la punctele de fixare. Șina care s-a înclinat și s-a recuperat în prima zi se va rupe la conexiunea postului în ziua patru sută, slăbită de degradarea biologică care era invizibilă de la suprafață. Gardurile de sârmă eșuează diferit. Un gard de sârmă-țesut sub presiune concentrată se întinde permanent. Firul nu revine la tensiunea inițială. În timpul evenimentelor de încărcare succesive, gardul se lasă, golul de jos se deschide și animalele care nu puteau să treacă până acum au un pasaj.

Gardurile rigide din PVC abordează încărcarea concentrată printr-un mecanism diferit. Materialul nu putrezește, astfel încât legătura de fixare nu se degradează în timp prin atac biologic. Stâlpii pot fi întăriți la interior cu inserții din oțel galvanizat sau fixați în baze de beton care transferă sarcina în sol, mai degrabă decât în ​​șină-la-articulația stâlpilor. Un gard din PVC care este proiectat corespunzător pentru izolarea animalelor nu se bazează doar pe polimer pentru a rezista impactului. Se bazează pe un sistem structural în care polimerul asigură bariera vizibilă, iar armătura încorporată asigură capacitatea de încărcare. Întrebarea de design nu este „este PVC-ul suficient de puternic?” Este „unde se duce forța atunci când o aplică un animal mare și ce componentă este cea mai slabă verigă a acelui lanț?”

II. De ce o suprafață netedă poate conta mai mult decât rezistența brută la tracțiune

Gardurile din lemn și gardurile de sârmă împărtășesc o caracteristică structurală care devine o vulnerabilitate de izolare: oferă puncte de sprijin. Un gard de sârmă-țesut este în esență o scară pentru orice animal cu copite. Firele orizontale sunt distanțate la intervale pe care o capră sau un câine hotărât le poate folosi ca trepte de cățărat. Un stâlp de lemn-și-gard cu șină cu suprafețe aspre-ferăstrăului oferă suficientă frecare și aderență pe margine pentru ca o pisică, un raton sau un animal mic cu copite să se zbată peste el. Înălțimea gardului contează mult mai puțin decât ar trebui dacă textura suprafeței reduce în mod eficient înălțimea funcțională, oferind achiziție de alpinism.

O șină netedă din PVC elimină această problemă, oferind nimic de prins. Suprafața este ne-poroasă, cu frecare redusă-și lipsită de așchii, noduri sau intersecții de sârmă care ar putea servi drept punct de sprijin. Un animal care nu poate sări peste gard dintr-un start în picioare la nivelul solului nu va câștiga înălțime suplimentară urcând pe suprafața gardului, deoarece suprafața nu cooperează. Acesta nu este un detaliu minor pentru operațiunile care gestionează oile, caprele sau animalele mixte, unde animalele mai mici sunt artiștii de evadare, iar animalele mai mari sunt cele care urmează odată ce apare un gol.

Există un beneficiu secundar care contează mai mult pe măsură ce gardul îmbătrânește. Gardurile din lemn dezvoltă rugozitatea suprafeței prin intemperii. Așchiile se ridică. Cecuri se deschid de-a lungul bobului. Fiecare neregulă scade din înălțimea efectivă netedă a barierei. PVC-ul rezista la intemperii fara a-si schimba profilul suprafetei. Șina care a fost prea netedă pentru a urca în primul an este la fel de netedă în anul opt. Performanța de izolare a gardului nu se degradează prin îmbătrânirea suprafeței așa cum o face cu materialele organice. Acesta este genul de detaliu care nu apare într-un tabel de comparare a materialelor organizat după rezistența la tracțiune și costul pe picior liniar.

III. Șase inci sub pământ: detaliul de instalare care decide dacă săpatorii trec

Cele mai multe comparații de gard se concentrează pe ceea ce se întâmplă deasupra solului. Înălțime, distanță șină, diametru stâlp. Dar animalele care înving gardurile cel mai sigur sunt cele care trec sub ele. Câinii, vulpile, iepurii și porcii sapă cu toții. Un gard cu o izolare perfectă deasupra solului-și un spațiu de doi-inchi între șina de jos și sol este un gard care cedează la nivelul solului, în mod repetat, până când decalajul este rezolvat.

Gardurile din PVC prezintă un avantaj distinct în aplicațiile subterane pe care gardurile din lemn nu se potrivesc: materialul este imun la putregaiul de contact-solului. O placă de gard din lemn îngropată în sol umed va începe să se descompună în primul sezon umed. Marginea inferioară se înmoaie, elementele de fixare se slăbesc, iar integritatea structurală a secțiunii îngropate se degradează continuu din momentul instalării. PVC poate fi fixat cu șina de jos parțial îngropată sau cu un șanț de pietriș care trece de-a lungul liniei de gard, iar materialul va rămâne neschimbat din punct de vedere structural de-a lungul anilor de contact cu solul. Nu există tratament chimic de aplicat din nou, nu există putrezire de inspectat și nici un program de înlocuire a plăcilor inferioare la fiecare câțiva ani.

Pentru operațiunile care se ocupă cu excavatoare persistente, combinația dintre șina de jos din PVC îngropată și o bază de pietriș împachetat creează o barieră care este mecanic dificil de învins. Animalul întâlnește piatra înainte de a întâlni solul. Șina îngropată blochează golul de lumină naturală care declanșează în primul rând instinctul de săpat. Și pentru că PVC nu se degradează în subteran, bariera care a fost instalată în prima zi rămâne intactă fără intervenție continuă.Garduri din PVC pentru aplicații agricole și industrialeinclude în mod obișnuit specificații de contact-solului pe care specificațiile pentru garduri din lemn trebuie să le completeze cu programe de tratare-presiunii și termene de înlocuire.

Perimetrul care supraviețuiește animalelor pe care le conține

Cel mai fiabil gard pentru animale nu este cel cu cel mai mare rating de rezistență{0}}la tracțiune pe un raport de testare de laborator. Este cel ale cărui moduri de defecțiune sunt lente, vizibile și reparabile, mai degrabă decât bruște, ascunse și catastrofale. Lemnul telegrafează slăbirea sa prin putregai vizibil și slăbirea elementelor de fixare, dar acele avertismente apar târziu în durata de viață a materialului, iar reparația este înlocuită. Sârma se înclină treptat, oferind operatorului timp să re-tensiunii, dar înclinarea în sine creează decalajul pe care animalele îl exploatează. Garduri din PVC ocupă un punct de mijloc în spectrul modului de defecțiune-. Nu putrezește, astfel încât conexiunile de fixare nu se degradează prin degradare biologică. Nu se întinde, așa că nu există nimic de re-tensionat. Când eșuează, eșuează printr-un impact care depășește sarcina de proiectare, iar defecțiunea este o șină sau un stâlp rupt care poate fi izolat și înlocuit fără a reconstrui o secțiune a liniei de gard.

Un operator de fermă sau fermă care a petrecut un deceniu întreținând garduri din lemn și sârmă pe câteva sute de acri dezvoltă o înțelegere intuitivă a materialelor care supraviețuiesc și în medii. Conversația de la magazinul de furaje se îndreaptă în cele din urmă către PVC nu pentru că ar fi cea mai ieftină opțiune de pe factura inițială, ci pentru că este cea care nu cere atenție în fiecare primăvară când înghețul iese din pământ și fiecare stâlp de gard trebuie verificat pentru uzură și putregai. Economia împrejmuirii nu se referă niciodată la primul an. Sunt cam al zecelea an. Și până în al zecelea an, operatorul care a ales materiale pe baza performanței de izolare pe durata de viață, mai degrabă decât pe costul inițial al materialului, a încetat deja să țină evidența orelor necheltuite pentru repararea gardului.